usa catre nicaieri

Silvyox scrie pe bilet.Ce-o insemna asta?Incep sa deschid usa dupa usa pana nu mai am ce sa deschid...intr-un final am ajuns pe o campie inflorita.Totul e frumos...totul e magic, toate abuza de libertate.Ceva lipseste insa, probabil raiul este incomplet.Zabovesc sub un pom...o coroana imensa de un verde viu.Inconjurat de caprioare dorm sub al cerului albastru.Oare o voi mai vedea vreodata?DA imi zic in gand si fug spre usa pe care am iesit.Este inchisa...oare ce sa fac?Inchid ochii si ma gandesc la ea...fata pura ce imi dezmirda neuronii.Gandindu-ma la ea apas clanta si usa se deschide...ma avant in intuneric.

gura de elixir

Patrund incet in camera cu sticluta in mana.Simt bataia vantului prin obloanele rupte de intuneric.Incerc sa vad ceva dar e in zadar.In mana stanga am sticluta iar cu dreapta incerc sa ma orientez sa nu ma lovesc de lucrurile ascunse de intuneric.Nu reusesc.Ma lovesc cu piciorul de o masuta.Durerea ma patrunde in toate cotloanele interiorului meu.Ma ridic si continui spre "nu stiu unde".Te simt aproape si asta e tot ce ma face sa continui sa merg.Ajung in fata unei usi...asta disting pipaind cu mana.O iesire imi zic in gand.Imping usa, aceasta deschizandu-se cu un scartait prelung.E la fel de intuneric.Nu stiu ce sa fac.Sunt prea slabit sa mai continui.Ma prabusesc.Inca imi simt durerea ce zace in picior.Deschid sticluta si incep sa beau cu o pofta nebuna.Gustul de salcam imi inunda interiorul, iar mirosul de tei imi scalda narile.Incep sa vad prin intuneric.Totul pare sa aibe sens acum...E ciudat.Sa fie oare elixirul despre care am citit candva?Dau pe gat toata sticluta.Acum nu numai ca vad prin intuneric ci imi apar imagini ce nu le-am vazut niciodata, ganduri nebanuite, taine ascunse si in sfarsit vad drumul parca lumiat de 100 de felinare.Stiu ce trebuie sa fac acum...stiu unde trebuie sa ajung.Sunt in fata altei usi pe care o deschid.Camera este la fel de luminata ca cealalta.Gasesc pe o masuta un bilet.Il deschid...

Jurnalul unui vanator

Buna dimineata Eu.

Astazi am de gand sa o iubesc mai mult, sa las loc pe spate de infipt gheare, lac pe gat pentru sfasiat cu dintii, maini pe care sa mi le poata rupe, ganduri sa imi zboare, aripi sa cante, sunet sa vada si lumina sa asculte.

De ce oare sa nu las creatura sa ma devoreze?

Ce as fi oare fara ea?Un vanator uitat de lume, fara vanat si gonaci.

Nopti fara vise...amoruri nestinse si ea...ce doarme somnul trezirii mele din trecut.

De-ar fi sa dorm, sa dorm cu ea.

De-ar fi sa iubesc, sa o iubesc pe ea.

Cui oare sa ii lasi mostenire inima si mainile si gandurile si tot...

Vreau sa imi chem gonacii sa urmareasca prada si sa o trimita spre mine.

Sa tintesc si sa trag glontul izbavirii vietii ce ne lipseste.Sa fac ca glontul ala sa treaca prin creatura, prin pomi, prin aer, prin soare lasand sa imi cada in brate prada ce o astept de atata timp.Glontul am sa il pastrez mereu ca simbol al captivitatii tale.Vino bestie de ma ataca...sunt pregatit pentru orice.Iar de voi da gres infruptate din lesul meu ca si cand nu e decat o bucatica, savureaza sangele si lasa-l sa iti ajunga in vene, inspira ultima suflare sa ajunga in plamani.Nu imi e frica.De vei face asa...voi trai prin tine.

P.S.    Prin testament iti las viata...marimea xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxl...

Daca te-ai imbraca cu viata mea...ce marime ar fi?

Ce marime ar avea viata mea pentru tine? S, M, L?O marime mai mare ar fi mai adecvata pentru ca poti pune in ea tot ce iti lipseste.

In buzunarul de la piept poti pune inima mea, ca sa fie mai aproape.

In buzunarul din dreapta poti pune gandurile mele pentru ati fi la indemana.

Sa te acoperi cu ea cand vine prima ploaie de vara si sa ramai cu ea si pentru ultima...insa nu uita.O ploaie nu vine niciodata singura...ai grija de viata mea.

Cu bagajele in spate alergand spre tren...

- Da-mi si mie o sacosa , spuse ea.

- Ma descurc , se incapatana el.

Bagajele erau grele, cei doi extenuati si drumul parca nu se mai sfarsea.

- Mai avem putin pana la metrou.

Coborau scarile tarsaind rotile pe fiecare scara , acesta din urma scotand un sunet puternic.Ce ne pasa ca se uita lumea la noi.Eram fericiti...mai aveam o zi...

Stiam ca ziua ce urma ne va despartii pentru o perioada de timp nedefinita.Era foarte cald, imi transpirase tricoul insa ea era pura, stralucind in lumina soarelui.Nu as putea nicicand sa mi-o imaginez alfel.

Intr-un final am ajuns in gara, m-am urcat in tren lasandu-mi bagajele si ocupandu-mi locul dupa care am coborat.Ma privea fix...simteam teama din ochii ei insa ea nu vedea durerea din inima mea.Era o durere surda, o durere ce nu te lasa sa te gandesti la altceva.Era timpul sa ma urc in tren...am privit-o, am sarutat-o apoi am luat-o in brate soptindu-i la ureche ca o iubesc.M-am urcat in tren uitandu-ma prin geamuri la ea in timp ce strabateam codiroul ce parea tot mai lung.Am ajuns intr-un final la locul meu.O vedeam pe geam.Lacrimile incepeau sa ii curga.Ale mele erau stapanite cu greu,Trenul pleaca si ea ramane pe peron...durerea surda devine insuportabila.3 sferturi din mine au ramas acolo pe peron.Lacrimile navaleau pe fata mea, noroc cu sapca ce mi le ascundea.

M-am trezit brusc si am vazut-o langa mine...era ea...copilul pur, fata-i fina, ochii inchisi ce nu pareau sa stie ce e in sufletul meu, somnul adanc in care era cufundata imi transmitea o anume liniste.

Copilul deschise ochii , sopti"neatza puiu" si ma lua in brate zambind.

Iubito...azi mergem in parc sa te joci cu baloanele...