cand s-a picurat primul strop in care cenusa de altadata invelea un organism, atunci aflasem ca era vara din nou. cand nimic altceva nu conteaza decat ce este acum, atunci mi-am dat seama ca a trecut un an. o dulce-amaruie amintire de la o vara trecuta... de la raurile de cicatrici ramase care acum isi iau zborul si isi contesta existenta... un vis urat finalizat in clipe de dor, in smoala arsa pe pielea unor prosti... o lacrima pierita in infern si ramasa definitiv acolo sa arda... un bumerang de explozii de stari neintrerupte ce contureaza si umplu prezentul... un maxilar smuls din capul timpului si trimis departe... un zambet dizolvat in mii de coordonate si o imbratisare eterna insirata pe o abscisa ce parcurge universul...un strigat uitat si un urlet care l-a inlocuit... o amintire epuizata. un erou si o doza de h(eroina). un sarut ce isi parcurge un ciclu de viata ca sa imbatraneasca pe buzele lor si apoi sa invie tot acolo. un sarut venit din stomacurile lor fierte si crude si pline de libelule ametite.
o linie trasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu