Mi-ai spus candva ca esti innebunita dupa strazile din TK, ca iti plac ca sunt tacute...dar sa stii ca nu sunt deloc tacute.Cand mergeam pe ele imi sopteau: "tine-o de mana", "sarut-o", "ce bine va sta impreuna".Zambeam si le multumeam, dar mai presus de asta le eram recunoscator ca ne vegheau drumul spre casa.Pomii sopteau printre frunze, asfaltul facea valuri impingandu-ma langa tine, pietrele se dadeau la oparte sa trecem, iar becurile ne urmareau cu lumina ca niste reflectoare pe o scena imensa.Unul dintre ei mi-a spus odata: "Ai grija de ea, ingerii se gasesc foarte greu.Esti un norocos ca o ai".Sper ca ne vom obisnui si cu stada pe care vom locui, sa aibe copaci care soptesc si pasari care ne barfesc...dar niciodata sa nu uitam de copacii din TK care dupa ce vom pleca de aici vor ajunge din copaci soptitori...copaci povestitori.Vor ajunge sa ne povesteasca plimbarile.Dar pana atunci iti voi face cunostinta cu ei AGAIN AND AGAIN, noapte de noapte pe strazile pustii din Techirghiol...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu