cand ma gandesc ca in prima noapte ploua... tunetele zdruncinau cu putere norii din sufletul meu, iar fulgerele mi-au luminat pentru 3 ore si jumatate inima. tu erai acolo. altfel nu as fi stiut si azi ca in acel 13 septembrie magia exista si in picaturile de ploaie.
cine asculta povestile norilor cand ei se scurg? de ce promit sa nu mai joace in acelasi teren cu soarele, si la cateva zile se da un nou meci? de ce meciul se termina in curcubeie? de ce sa nu-i ascult cand ma asculta? cand sa iubesc ploaia mai mult decat acum cand el ma inseala cu ea? cum sa nu vorbesc cu norii cand isi trimit mesageri muti pe pamant?
mi-a fost atat de dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu